De ce ajung unii oameni sa se sinucida?

Aseara am vazut filmul “S-A NASCUT O STEA” Cu Lady Gaga si Bradley Cooper in rolurile principale.

Filmul prezinta povestea a 2 cantareti. AMBII AU TRAUME din copilarie si la fiecare se manifesta diferit aceste suferinte.

La ea se manifesta cu multa neincredere de sine. La el, cu o mare dependenta de droguri si alcool.

EL pierde lupta cu viata si se sinucide. Povestea lui din copilarie?

Mama lui a murit la nasterea lui. Tatal lui a murit cand el avea doar 13 ani. Tatal lui era alcoolist si ii arata afectiune copilului doar atunci cand erau tovarasi de bautura. Mai e nevoie de mai multe detalii?

Multi dintre noi pierd lupta cu viata si se sinucid, pentru ca inauntru se simte ca un chin continuu. Un chin care pare sa nu se sfarseasca niciodata si care pare sa se inrautateasca din ce in ce mai mult.

Pot sa spun cu mana pe inima ca stiu ce simte un om care simte sa se sinucida. Au trecut aproximativ 13 ani din 2008, un an groaznic in care aproape in fiecare zi ma gandeam sa ma sinucid ca sa scap mai repede de chinuri.

Priveam pe geam de la etajul 3, si incercam sa imi fac curaj sa sar. Mi-era teama sa nu esuez in incercare, ca sa nu raman schilod pe viata si cu mai multe suferinte decat cele pe care le aveam. Vroiam sa fiu sigur ca o fac bine. Era pamant si copaci la parter si erau multe sanse sa esuez.

Pentru ca imi placea sahul ce te ajuta sa te gandesti la urmatoarea mutare, m-am gandit atunci si la ce ar fi urmat dupa moartea mea. Gandul ca as fi provocat mamei si tatalui o durere inimaginabila in suflet, era coplesitor.

Sa traiesti sa iti vezi copilul ca a murit inaintea ta este sfasietor.Bunica nu mai este ea de cand a murit tata (fiul ei) si au trecut mai bine de 3 ani si jumatate de atunci.

Unul din principiile mele a fost si este, sa nu fac rau oamenilor. Imi doresc sa fac bine si incerc, dar inainte de toate cred ca este mai important sa nu faci rau.

Nici asta nu imi iese mereu dar imi dau silinta. Uneori mai gresesc fara sa vreau si mai fac rau oamenilor.

Gandul ca i-as fi schilodit sufleteste pe ai mei pe viata, nu m-a lasat sa fac acest gest necugetat. Mi-am spus ca o sa ma tarasc prin viata ca o rama, sau ca un sarpe, decat sa le fac rau alor mei.

Asta a fost ultimul strop de tarie ce m-a tinut in viata. La finalul filmului de care aminteam la inceputul articolului, cand actorul principal si-a pus capat zilelor, mi s-a rupt sufletul. Am privit filmul impreuna cu sotia mea, si la final am iesit din camera fiindca imi izbucneau lacrimile.

Unii dintre noi pierd lupta cu viata. Am plans in primul rand pentru cat de multe lucruri frumoase au pierdut acesti oameni.

Ma gandesc la viata mea si cat de multe momente frumoase am trait in ultimii 13 ani, de cand am luat decizia sa lupt in continuare si sa nu imi pun capat zilelor.

Am absolvit 2 facultati, din care una in Psihologie. M-am casatorit cu o femeie minunata si am fost “adoptat” de familia ei minunata.

Am intrat intr-un proces lung de psihoterapie in care mi-am vindecat multe rani din copilarie, adolescenta si maturitate. Un proces care continua si azi. Un proces de auto-cunoastere si dezvoltare.

Am devenit nas impreuna cu sotia mea de 3 ori. Am cununat de 2 ori, 2 cupluri si am botezat si o fetita minunata. Am legat noi prietenii minunate. Am reluat prietenii vechi din copilarie.

Am devenit Psiholog si acum ajut, atat cat stiu, oamenii care sufera si au anxietate, depresie, traume, si alte blocaje si lucruri pentru care inca nu au gasit raspuns sau iesire.

Traumele, depresia, anxietatea, stresul post-traumatic si alte afectiuni lasate netratate, duc la un iad intern.

Am reusit sa ies de acolo cu ajutorul lui Dumnezeu, a ingerilor, a ghizilor mei spirituali, a parintilor mei, a psihiatrului, a psihologilor, a catorva preoti cu har si a multor prieteni.

Din astfel de iad nu poti iesi singur. Problema e ca multi dintre noi, din cauza anumitor suferinte din trecut ne este rusine sa cerem ajutor si incercam sa ne descurcam singuri. Uneori ne ajuta acest comportament fiindca inveti sa te descurci singur.

Dar uneori nu ne ajuta cu nimic, ba chiar ne face mult rau. Cand ai in spate o multitudine de suferinte, esecuri si traume pe care nici nu le constientizezi, a incerca sa te descurci singur este o sinucidere curata.

Este exact ca un om care cade si isi fractureaza piciorul si nu cere nimanui ajutor, si incearca sa isi repare singur piciorul. Incearca sa faca ceea ce ar putea face un medic chirurg impreuna cu alti medici si asistenti, o echipa.

Si stiu asta pentru ca si eu am facut-o. N-am cerut ajutor decat cand am ajuns in punctul in care gandurile de sinucidere nu imi mai dadeau pace. Foarte tarziu am cerut ajutor. Recuperarea a fost foarte grea si lunga.

Este exact ca si la o boala fizica. Daca ti se rupe ceva si te duci repede la doctor ai sanse sa te recuperezi rapid. Daca stai si astepti sa treaca de la sine, boala se poate inrautati pana ajungi intr-un punct in care recuperarea poate fi foarte lunga si exista sanse sa ramai si cu sechele.

Sunt foarte multe cazuri de oameni care afla ca au cancer in faza terminala si dupa cateva luni se sting, asa cum I s-a intamplat tatalui meu. Foarte multi dintre noi invatam sa traim cu durerea si nu cerem ajutor.

Din cauza traumelor timpurii (din copilarie) inveti sa te obisnuiesti cu durerea. Asta devine normalul. Nici nu stii cum e o viata cu adevarat normala si cu mai putina durere. Strangi din cur cand te doare si mergi mai departe.

Filmul vazut aseara m-a durut foarte mult. A prezentat o realitate de viata. Totusi acest final trist m-a facut sa imi amintesc de propriile mele experiente in lupta cu viata dar si de faptul ca pot exista si finaluri fericite.

Mi-a amintit de milioanele de momente fericite din ultimii 13 ani de cand am depasit acele momente foarte dificile. Si cu mana pe inima va spun tuturor celor care cititi acest mesaj:

“Viata merita traita! Chiar daca nu vezi nici o lumina acum si nu intelegi sensul vietii, iar chinurile si suferintele par sa nu se mai opreasca, viata merita traita. Pare banal ceea ce am sa-ti spun insa dupa ploaie vine si soarele.

Dupa noapte, vine si ziua. Dupa intuneric, vine si lumina. Dupa iarna, vine si primavara. Dupa frig, vine si caldura. Dupa greu, vine si usorul. Dupa efort vine si odihna. Dupa munca, vine si rasplata. Dupa tristete, vine si fericirea.

Viata are de toate. Si plus si minus, si pozitiv si negativ. Pastreaza-ti speranta. Vor veni si momente frumoase si bune. Doar ca e nevoie de timp, de efort, de lucru cu sinele, de consultat specialisti in psihologie, psihoterapie, medicina si psihiatrie.

E nevoie de timp alaturi de persoanele dragi tie care te vor sprijini in acest proces. Nu esti o povara pentru nimeni. Toti avem momente de slabiciune. Nu avem cum sa fim puternici mereu.

E nevoie de credinta in Dumnezeu, sau in forta aceea creatoare universala, indiferent cum o numesti.

Si nu in ultimul rand, e nevoie sa crezi in tine ca vei reusi. Ai forta in interiorul tau, doar ca nu esti constient de ea.

Faptul ca ai reusit sa rezisti pana acum este un semn de mare forta! Felicitari! Nu multi au aceasta putere!

Continua sa lupti suflet drag si cere ajutorul. Greutatile pot fi depasite mult mai usor atunci cand o facem impreuna cu cineva.

Te imbratisez si iti trimit multa lumina ca sa te ajute Bunul Dumnezeu sa depasesti greutatile din viata ta.

Vrei sa faci o schimbare in viata ta? Fa o programare pentru o Sedinta Online si hai sa gasim impreuna solutiile!

Whatsapp: 0725.471.237

Facebook Messenger: Viorel Mardare

Email: contact@viorelmardare.ro

Viorel Mardare

Consilier Dezvoltare Personala

Psiholog Clinician